The Sea and the Wrecked Sky

The night brought chilling winds upon the quiet harbor
And made the crane send creaks that echoed in my head,
Such sound that bears a fragile taste of sweat and labor
Reminds me of the days that passed and skins I shed.

The restlessness of youth has carved in me a statue,
The patience of becoming and wisdom made me see
My cyclopean masonry transformed to virtue –
I find my image in the stonework of the quay.

Cold waves defy the lethargy with rabid freshness
Against the vintage architecture of my haven
And yet, the monotonous pounding changed to stillness
Within a dream so deep and curiously woven.

The moon was molten red and it inspired anguish
And lifeless stars were bowing overhead,
The sea was tired and the waves, they seemed to languish
Upon aeons of vitality they’d spent.

Beneath the cracking heaven, ragged, weak and lonely,
I saw myself, the same old seaman, salt in eyes,
Laughing on the foremast of an unmanned galley,
Embracing the humanity’s foretold demise.

A tidal euphony entwined in slow transition
With my upbeat pouncing heart and breath so spry;
The sun awoke me but it couldn’t break the vision
Of white sails mourning the collapsing of the sky.

Silent Soaring

With limbs tied together by the great Divine Will,
Our nature spreads beyond chaos and order,
Echoing through whispers of leaves and clash of steel,
The Silence is the voice of Gods, beware the thunder!

Unspoken words are always true, the eyes never lie,
A heartfelt kiss is stronger than any song of love,
How moving can a spoilt scream be? …bitterer the sigh
Following a prayer to the silent sky above:

“Before time existed, the throne was yours to rule,
How comes that we dare to claim your rightful crown?
Harbinger of wisdom, I incline my ear to you,
Break the sound of words and spare me of your frown.”

When the noise of life grows heavy, I search solitude,
A quiet path, the sweetest prelude to a dream;
In the struggle to surpass the world’s decrepitude,
Silence must be heard, and felt, and kept deep within.

Endymion

Orbiting time, she walks the sky,

Selene, timeless herself,

Ascending, descending alive,

Harbingering a dreamless night

And broken hearts to come

Choosing the titanic love.

Through still trenches, blinding darkness,

His eyes entwine with the stars,

Aeolian love to the wild.

The astronomer, the shepherd,

Fell asleep for her to witness

The beauty within man.

Fifty daughters’ moonlit faces

Dance around to guard his rest,

Curse and blessing on his lips.

Sweet caress, neverending fight,

Fragile life, love at first sight,

Endymion.

The darkest kiss, eternal sleep,

Swept away, nothing to keep,

Oblivion.

Lumină

Lumină

Ne bucurăm de răsărit, de viaţă,
de apus; de moarte ne e teamă.
În timp ce soarele se înalţă
coborând în cealaltă parte
în echilibru... unde este echilibrul vieţii?
Bătrâni,
încă ne luptăm cu boala vârstei
pe umerii copiilor,
încă aşteptăm un Moş Crăciun
să ne aducă dulciuri,
încă folosim lumina lumii
să ne aprindem zorii putrezi.
Domnule doctor, veţi fi responsabil
de noaptea fără dimineaţă...
Dar de noaptea minţii
doar eu pot fi de vină,
când spaima trecerii mă ţine
captiv în ce urmează, ce a fost,
departe de acum.
Lăsaţi-mă să mor, domnule filosof,
cât încă e lumină!

Îngheţ

Îngheţ

De trei zile, de trei nopţi,
port Crucea Sudului pe umăr;
soare, lună, mi-e totuna,
amândoi îngheţaţi circular,
departe de căldura vieţii -
mă prind şi eu cu ei în horă,
departe de căldura ta.
Trei frânturi din timp,
îmi par acum eterne,
în linişte... aud
paşi înecaţi în cenuşa vieţii
ce a ars nouă luni,
în fiecare an, în fiecare
şi în mine.
Văd fulgii, sunt ai mei,
te văd... sărută-mă
nestins !

Astăzi

Astăzi

Vreau să te simt aproape.
Prea mult am rătăcit
departe de lumea ce ţi-e dragă ;
m-am părăsit pe mine, eul material,
şi-am căutat în spirit raţiune.
Ieri,
Te-am conştientizat fracţiune din etern,
dar nu te-am regăsit în mine,
eul spiritual.
Aşează-te, azi, transcendent,
cenzură căutării,
leagă-mă de carne, de simţul exterior,
redă-mi dorinţa, cea de imediat,
şi, poate mâine,
vom deveni prezenţi prin noi, împreună.
Noi, întregul,
ne vom găsi un loc în Spiritul Suprem,
noi, devotaţi prezentului etern...
Dacă-ai întinde o mână
de speranţă !