Lumină
Ne bucurăm de răsărit, de viaţă,
de apus; de moarte ne e teamă.
În timp ce soarele se înalţă
coborând în cealaltă parte
în echilibru... unde este echilibrul vieţii?
Bătrâni,
încă ne luptăm cu boala vârstei
pe umerii copiilor,
încă aşteptăm un Moş Crăciun
să ne aducă dulciuri,
încă folosim lumina lumii
să ne aprindem zorii putrezi.
Domnule doctor, veţi fi responsabil
de noaptea fără dimineaţă...
Dar de noaptea minţii
doar eu pot fi de vină,
când spaima trecerii mă ţine
captiv în ce urmează, ce a fost,
departe de acum.
Lăsaţi-mă să mor, domnule filosof,
cât încă e lumină!
Îngheţ
De trei zile, de trei nopţi,
port Crucea Sudului pe umăr;
soare, lună, mi-e totuna,
amândoi îngheţaţi circular,
departe de căldura vieţii -
mă prind şi eu cu ei în horă,
departe de căldura ta.
Trei frânturi din timp,
îmi par acum eterne,
în linişte... aud
paşi înecaţi în cenuşa vieţii
ce a ars nouă luni,
în fiecare an, în fiecare
şi în mine.
Văd fulgii, sunt ai mei,
te văd... sărută-mă
nestins !
Astăzi
Vreau să te simt aproape.
Prea mult am rătăcit
departe de lumea ce ţi-e dragă ;
m-am părăsit pe mine, eul material,
şi-am căutat în spirit raţiune.
Ieri,
Te-am conştientizat fracţiune din etern,
dar nu te-am regăsit în mine,
eul spiritual.
Aşează-te, azi, transcendent,
cenzură căutării,
leagă-mă de carne, de simţul exterior,
redă-mi dorinţa, cea de imediat,
şi, poate mâine,
vom deveni prezenţi prin noi, împreună.
Noi, întregul,
ne vom găsi un loc în Spiritul Suprem,
noi, devotaţi prezentului etern...
Dacă-ai întinde o mână
de speranţă !
